”„Vei Trăi o Viață Împlinită dacă Împlinești aceste Nevoi Personale”
Cu toții exprimentăm frustrări, resentimente, furie, suferințe și nepotriviri în viața și în relația noastră. Însă dacă acestea devin ceva permanent în viața noastră, s-ar putea să ne indice că avem nevoi neimplinite.
Trăim într-o lume agitată și suntem constant bombardați cu mesaje de marketing despre fericire și succes. Cred că am observat cu toții citatele sau sloganurile care ne tot repetă ce ar trebui să ne dorim pentru a fi împliniți. Produsele și serviciile sunt uneori promovate insistent și poate chiar agresiv, adesea apelând la dorințele noastre imediate, și nu la nevoile noastre reale. Aici mie îmi apare întrebarea: „Cumpăr ce vreau sau ceea ce am nevoie?”. La fel ar trebui să ne întrebăm și în relația de cuplu dar și referitor la jobul nostru.
Din păcate, ceea ce vrem nu este întotdeauna ceea ce avem nevoie. Acest principiu se aplică în toate situațiile cu care ne confruntăm în viața noastră. Dacă ne concentrăm doar pe ceva ce ne dorim există posibilitatea să ne neglijăm nevoile. Ordinea firească însă, spune că abia după împlinirea nevoilor trecem la împlinirea dorințelor.
Una e să vrei, alta e să ai nevoie. Nevoia primează, dorința urmează.
„A vrea” se referă la dorințe, la acele lucruri pe care le percepem ca fiind atractive sau interesante în momentul respectiv. Dorințele sunt adesea influențate de ceea ce vedem în jurul nostru, de ceea ce fac alții sau de ceea ce este considerat „de succes” în societatea actuală. De fapt, ele sunt drastic modelate de marketing și de mesajele care ne spun ce ar trebui să ne dorim pentru a fi „ca toți ceilalți”. Vrem relația fericită, jobul de succes, frumusețea de invidiat, starea permanenta de bine.
„A avea nevoie” se referă la cerințe ale unei vieți echilibrate și sănătoase, atât din punct de vedere emoțional, cât și fizic. Nevoile împlinite ne mențin echilibrul interior, ne oferă energie și ne permit să ne trăim viața în mod autentic. Spre deosebire de dorințe, nevoile nu sunt dictate de tendințe exterioare sau de așteptările sociale, ci de structura noastră internă, de cine suntem cu adevărat. Când ignorăm aceste nevoi, riscăm să funcționăm împotriva propriei noastre naturi, să ne epuizăm și să trăim într-o stare de conflict interior, ceea ce duce inevitabil la nemulțumire și resentimente, lipsă de satisfacție cu propria viață și un gol interior ce nu poate fi umplut prin shopping, diverse substanțe sau relații cu diverse persoane. Este esențial să ne asigurăm că nevoile noastre sunt împlinite atât în relațiile personale, cât și la locul de muncă.
Așadar, cunoașterea și împlinirea propriilor nevoi nu este un proces ușor, dar este necesar pentru a ne construi o viață autentică.
Dacă te-aș întreba acum: ”Tu îți cunoști nevoile?” probabil că te-ai uita cruciș la mine. Am mai întrebat pe unii și alții și mi-au răspuns repede și răspicat: ”Normal că îmi cunosc nevoile. Am nevoie de bani!”. Astfel am realizat eu că nu sunt mulți cei care înțeleg importanța cunoașterii nevoilor personale. Împlinirea nevoilor susține sănătatea noastră mentală, emoțională și fizică. Și dacă ești sănătos mental, emoțional și fizic, ești în stare să faci și bani și să te și bucuri de ei.
Atunci când te concentrezi pe nevoi superficiale, cum ar fi banii sau statutul, pierzi din vedere nevoile personale care, stau de fapt la baza unei vieți împlinite.
Deși nevoile umane sunt de mai multe niveluri și categorii, în acest articol le abordez pe cele pe care le consider eu a fi necesare pentru atingerea stării de împlinire interioară. Acestea ar trebui să ajungă în atenția noastră abia după ce au fost îndeplinite nevoile de supraviețuire (hrană, apă, aer, somn, adăpost, îmbrăcăminte).
Cu burta goală te poți concentra o dată, dar ai nevoie de stabilitate și echilibru pentru a te putea concentra de fiecare dată. Deci, primul pas te ocupi să îți asiguri adăpost, mâncare și un loc de muncă. Abia apoi te ocupi de tine, de dezvoltarea ta și de împlinirea ta.
Dacă eu îmi asum responsabilitatea pentru împlinirea nevoilor mele personale, voi putea să îmi creez o relație sănătoasă, puternică și solidă cu mine însumi.
Abia atunci când această relație cu sinele meu s-a consolidat, abia atunci voi putea cu adevărat să construiesc o relație sănătoasă cu altcineva: fie relație de cuplu, fie relație de prietenie, fie relație profesională.
Un om cu nevoile neîmplinite este un pericol pentru ceilalți deoarece aduce în relațiile din jurul său tensiune emoțională, comportamente distructive și instabilitate. Acesta poartă ascunse în el frustrări, nesiguranțe și așteptări nerealiste. Nu ai ce turna dintr-o ceașcă goală și ceilalți nu se pot baza pe tine.
Atunci când nu ne înțelegem și nu ne satisfacem propriile nevoi, ne așteptăm să vină ceilalți să umple acest gol, transformând relația într-o sursă de presiune și tensiune, mai degrabă decât una de sprijin reciproc. În acest context, apare riscul de a impune cerințe nerezonabile sau de a ne comporta într-un mod posesiv sau dependent, ceea ce poate afecta echilibrul și sănătatea emoțională a tuturor celor implicați.
Anii de lucru în coaching cu oamenii m-au ajutat să identific 7 nevoi esențiale, care, atunci când sunt împlinite, ne permit să trăim o viață plină de satisfacție și împlinire. Acestea sunt: nevoia de siguranță fizică și emoțională, nevoia de conectare și relaționare, nevoia de autonomie, nevoia de respect și recunoaștere, nevoia de dezvoltare și creștere personală, nevoia de apartenență și nevoia de autenticitate și aliniere cu sinele.
Nevoia de siguranță fizică și emoțională înseamnă să ne simțim protejați și în largul nostru. De exemplu, această nevoie nu este îndeplinită dacă o persoană lucrează într-un mediu toxic, unde este supusă constant la critici dure, presiuni exagerate și, uneori, hărțuire. Chiar dacă salariul este bun și persoana câștigă bine, se va simți neliniștită, nesigură și stresată în fiecare zi. Din cauza acestei lipse de siguranță, calitatea vieții sale scade, începe să resimtă anxietate și poate chiar depresie, afectându-i sănătatea pe termen lung.
Rezultatul: Lipsa unui mediu sigur duce la epuizare, afectează stima de sine și poate genera o teamă constantă de a greși sau de a nu fi suficient de bun.
Avem nevoie de legături autentice pentru a ne simți împliniți: nu doar de prezența fizică a altora, ci de relații profunde și semnificative. De exemplu, o persoană care trăiește într-o societate de tip urban, unde ritmul de viață este extrem de rapid, realizează că nu are timp destul să se vadă cu prietenii, familia sau să își construiască relații autentice. Petrece zile întregi singură sau doar în interacțiuni superficiale (atenție aici și la social media). Degeaba faci schimb de mesaje de tipul „Bună, ce faci?” deoarece în absența conexiunilor autentice, începi să te simți singur, neînțeles și deconectat de ceilalți, chiar dacă aparent ești în contact cu ei. Conversațiile superficiale nu hrănesc nevoia profundă de conexiune, ci doar maschează temporar golul interior.
Rezultatul: Conectarea ne ajută să ne simțim văzuți, ascultați, acceptați, apreciați și înțeleși. Fără relații autentice, tindem să ne simțim singuri și neîmpliniți. Lipsa de conectare amplifică sentimentele de tristețe și crește riscul de afecțiuni mentale și fizice.
Autonomia este libertatea de a ne exprima și de a face alegeri pentru noi înșine. Atunci când avem autonomie, înseamnă că avem libertatea de a ne exprima identitatea, de a lua decizii pentru noi înșine și de a ne dezvolta în direcția pe care o alegem. Această nevoie de autonomie este cheia spre a trăi în armonie cu propria persoană. De exemplu, într-o relație de cuplu, unul din parteneri este extrem de posesiv și încearcă să controleze orice aspect din viața celuilalt – cum își petrece timpul, ce prieteni are, ce haine poartă, pe ce cheltuie banii. În această situație, persoana afectată simte că pierde controlul asupra propriei vieți, se simte prizonieră și incapabilă să se exprime liber.
Rezultatul: Încălcarea autonomiei produce frustrare, sentimentul de captivitate și afectează sever stima de sine. În astfel de cazuri, persoana începe să se simtă sufocată și poate chiar să ajungă să nu mai știe cine este cu adevărat.
Respectul și recunoașterea ne ajută să ne construim încrederea în sine și să ne vedem valoarea. De exemplu, la locul de muncă, o persoană se străduiește constant să aducă o contribuție semnificativă, depune eforturi mari și se implică serios în tot ceea ce face. Șefii și colegii săi îi ignoră mereu munca și eforturile. Oricât de mult ar încerca, tot ceea ce face pare să treacă neobservat sau chiar este subapreciat. Această persoană simte că efortul său nu valorează nimic.
Rezultatul: Dacă recunoașterea și respectul lipsesc, persoana poate ajunge lipsită de motivație, fără încredere în sine și lipsită de dorința de a evolua. Pe termen lung, ajunge să se simtă inutilă, nevalorificată și va începe să se îndoiască de propriile abilități.
Dezvoltarea și creșterea personală ne mențin motivația și entuziasmul de viață. Nu este ceva ce faci la un moment dat în viață și gata, ai terminat. În fiecare etapă de viață avem potențialul de a evolua, de a învăța lucruri noi și de a ne dezvolta. Să luăm ca exemplu o persoană care lucrează un job care nu îi oferă oportunități de învățare sau de avansare.
Rezultatul: Deși această persoană este competentă și are potențial, simte că stagnează și că fiecare zi este o repetare a celei de dinainte. În acest context apare frustrarea, monotonia, sentimentul de plafonare, lipsa de sens, scop și direcție în viață. În timp, poate apărea sentimentul că potențialul său este irosit, ajungând să trăiască într-o stare generală de nemulțumire.
Sentimentul de apartenență oferă stabilitate și confort emoțional. Este acea nevoie de a simți că facem parte dintr-un grup, o familie, o comunitate, ceea ce ne oferă siguranță și sentimentul că suntem conectați cu ceva mai mare decât noi înșine.
Să luăm ca exemplu un angajat ce lucrează într-un birou unde colegii formează un grup strâns, dar el nu este inclus în conversații, activități sau decizii importante. Este constant ignorat sau exclus din activitățile de echipă și din discuțiile informale. Deși este prezent fizic, absența conexiunii emoționale cu ceilalți îl face să se simtă invizibil și lipsit de valoare.
Rezultatul: Lipsa apartenenței duce, inevitabil, la scăderea stimei de sine și la pierderea motivației de a se implica în munca de echipă. În timp, această situație favorizează apariția unei tendințe de retragere socială, amplificând sentimentul de izolare. Atunci când nevoia de apartenență nu este împlinită, se poate ajunge rapid la o criză de identitate. Persoana începe să se simtă ruptă de ceilalți și de ea însăși, ceea ce îi afectează profund calitatea vieții pe care o trăiește.
Nevoia de autenticitate și aliniere cu sinele se referă la dorința noastră de a trăi în acord cu cine suntem cu adevărat, fără a ne simți obligați să ne conformăm așteptărilor externe sau standardelor impuse de alții. A fi autentic înseamnă să ne asumăm valorile, pasiunile și identitatea personală, chiar dacă acest lucru presupune uneori să alegem căi diferite de cele considerate convenționale sau „sigure”. Atunci când suntem autentici, avem libertatea de a ne exprima liber și de a face alegeri care ne reflectă cu adevărat personalitatea, valorile și visele. Atunci când trăim în aliniere cu sinele nostru real, simțim o stare de împlinire și de coerență între ceea ce gândim, ceea ce spunem și ceea ce facem. Vorbim despre o aliniere sufletească cu misiunea de viață.
Să luăm spre exemplu o persoană care urmează o carieră care nu îi reflectă adevăratele pasiuni. Această persoană face această meserie sau are acest job din presiunea familiei sau a societății. Cu toții cred că am auzit expresia părinților care spuneau să urmezi un drum „sigur”, „de succes”, ”ceva serios, de viitor” care să fie bine plătit și la mare căutare.
Rezultatul: Persoana care ajunge în situația de a face în fiecare zi ceva ce nu aduce satisfacție, va ajunge să simtă că poartă o mască și că trăiește pentru a îndeplini așteptările altora, nu propriile dorințe. Deci, atunci când trăim cu lipsa autenticității putem ajunge la pierderea identității și la o permanentă stare de neîmplinire. Mai clar, ajungem persoane care se simt goale pe interior, pline de resentimente și vom trăi o viață care nu ne aparține cu adevărat. Acest lucru va da naștere la suferințe, anxietate sau chiar depresie.
În concluzie, necunoașterea propriilor nevoi poate afecta profund viața unei persoane, atât în relații cât și la job. Dacă nu ne înțelegem și nu ne onorăm nevoile, ne reducem considerabil șansele de a trăi o viață satisfăcătoare și împlinită. În plus, lipsa conștientizării acestor nevoi ne afectează capacitatea de a construi relații autentice și sănătoase.
Atunci când aceste nevoi nu sunt împlinite sau, mai grav, sunt încălcate de ceilalți, consecințele pot fi și mai profunde deoarece se poate ajunge la pierderea încrederii în sine, la suferință emoțională sau chiar la dezvoltarea unor tipare toxice de comportament.
Totuși, vestea bună este că nevoile noastre pot fi descoperite și înțelese la orice vârstă, iar onorarea lor este o alegere pe care o putem face oricând. În loc să rămânem blocați într-o viață cu goluri emoționale și frustrări, putem alege să ne reconectăm cu noi înșine, să lucrăm spre a ne satisface aceste nevoi și să construim relații mai autentice, mai pline de sens.
Dacă citind acest articol ai simțit nevoia să descoperi ce poți face pentru a-ți îmbunătăți viața, te invit să participi la seminarul meu gratuit destinat celor care își doresc o viață și o relație împlinită. Te poți înscrie aici: www.gabrielarosoiu.ro/evenimente.
Îți mulțumesc cu recunoștință că ai citit acest articol și te invit cu drag să să mă urmărești pe canalele de socializare: Facebook, Instagram si TikTok sau să te înscrii la newsletterul meu aici: www.gabrielarosoiu.ro/newsletter.
